Bisericuța Călugărul – poartă între vremuri

La 900 de metri de DN 7 drumul de țară te poartă către Biserica parohiei Călugăru din comuna Tărtășești, județul Dâmbovița, schit călugăresc care după două sute cincizeci de ani încă privește semeț peste fostul mal al râului Ilfov.

Acolo era așezat vechiul sat, în preajma bisericii, dar când s-a construit drumul național oamenii s-au așezat „la șosea” și biserica a rămas izolată. Pe ulița ce chiar și acum le pare unora greu practicabilă, doi călugări, Mihail Egumenul și Mihail Ieromonahul au realizat în 1763 o construcție tipică secolului XVIII. Ea poartă hramul a doi sfinți – Sfântul Gheorghe și Sfântul Dumitrie Izvorâtorul de Mir ca să poată fi serbată de creștini de două ori într-un an, o dată primăvara și încă o dată toamna.

Biserica este înconjurată de cimitirul parohial ce are partea din stânga a fațadei străjuită de o salcie nostalgică, martor bătrân al vechiului râu. Salcie din care am purtat cu toții coronițe de Florii, în vremea când încă ne bucuram de sfânta tradiție.

Cum intri în biserica aceasta te frapează modestia ei dar și trăinicia celor care au construit-o suflând parcă praf de veșnicie peste catapeteasmă. Pictura este frescă originală, dar din cauza trecerii necontinite a anilor și a fumului de lumânări s-a deteriorat. Ea apare consemnată în mai multe documente vechi, apărând de asemenea și în scurta lucrare „Din trecutul bisericilor din Tărtășești”:

În trecut, terenul pe care este situat satul aparţinea Bisericii “Călugărul” iar, mai înainte, unui schit de călugări. Schitul a fost desfiinţat în anul 1864, odată cu secularizarea averilor mănăstireşti. Atunci, călugării din Tărtăşeşti s-au refugiat la Mănăstirea Cernica. (…). Prin urmare, datorită prezenţei acestui schit călugăresc la Tărtăşeşti, unul dintre satele componente se va numi „Călugărul”. În literatura de specialitate este întâlnită însă şi denumirea „Schitul Tărtăşeşti”.

Faptul că mi-am petrecut copilăria printre vechii vișini și pruni care străjuiau bisericuța din câmp mă face să am o părere subiectivă și poate mult prea atașată dar totuși acest loc este special prin însăși supraviețuirea lui de-a lungul anilor. Ceea ce definește și dă un contur și mai pronunțat al bisericii Călugăru este faptul că înauntru, în pronaos imediat în stânga, se află o fântână, nefuncțională în prezent dar de o importanță crucială în stabilirea unicității acestui sfânt lăcaș, ea a fost construită pe vremea invaziilor turcilor de călugării care se adăposteau astfel nefiind nevoiți să iasă pentru proviziile de apă.

Pentru cei care sunt interesați de istoria și cultura acestui sat, un posibil punct de plecare este biserica parohiei Călugăru, un monument istoric fascinant care încă ascunde secrete și poate constitui o lucrare de cercetare dar și un proiect de restaurare care ar fi extrem de necesar în prezent pentru a putea să le-o prezentăm și generațiilor viitoare.

5 răspunsuri la „Bisericuța Călugărul – poartă între vremuri”

    • Ioan Mihai

      Multumim pentru comentariu. In cazul in care reusim sa ajungem pe acolo sau gasim undeva o fotografie mai buna, o sa o trimitem pe mail.

  1. miky

    salutare!bun site!foarte frumos scris articolul!chiar mi-a facut face placere sa il citesc…ce sa mai,tot respectul pentru oamenii din spatele site-ului,pentru initiativa pe care au avut-o,ati avut-o…nu oricine ar fi facut asta!nu oricine si-ar fi sacrificat timpul in creearea lui,si a rticolelor ce se gasesc pe pagina….felicitari!
    Dinca Mihai

  2. Nica Fanuta

    Foarte frumoasa descrierea ,aveti perfecta dreptate am crescut acolo si cunosc destul de bn,si de cat ori am ocazia trec pe acolo cu drag pt ca imi trazmite o senzatie de liniste si pt a aprinde o lumanare bunicilor .

Lasa un comentariu