Impresii de Valentine’s Day 2013

Din punctul meu de vedere anul acesta Ziua Îndrăgostiților nu prea a fost la vedere. Poate din cauza ploii nu am văzut acea mișcare și aglomerație de cupluri, nu am văzut așa de mulți trandafiri roșii, dar nici nu am fost în vreun supermarket să observ ce oferte „speciale” au făcut pentru îndrăgostiți. Am văzut doar umbrele îndoite de vânt puternic și ploaie măruntă dar eficientă. S-ar putea totuși ca diseară să se lase cu rezervări și petreceri.

Ce mi s-a părut interesant anul acesta a fost o întreagă mișcare anti-Valentine’s Day. Se pare că din punct de vedere comercial, valul patriot a funcționat mai bine pe o respingere a acestei sărbători, dacă îi putem spune așa. Cluburile și spațiile comerciale au speculat totuși ambele variante. În anumite mall-uri primești reduceri, sau te poți bucura de concerte, iar în diverse cluburi/cafenele susții curentul care luptă împotriva acestei zile. Cred că cei care sunt anti-Valentine’s Day (printre care mă număr și eu) nu fac decât să afirme existența și integrarea acestei sărbători în spațiul nostru. Dincolo de orice negare, Ziua Îndrăgostiților chiar iese cu mult în relief față de multe alte sărbători mai mult sau mai puțin comerciale.

Doamna profesoară Narcisa Știucă, Conf. Dr. la catedra de Etnologie a Facultății de Litere, afirma bine într-un interviu acordat anul trecut că „Dragobetele se sărbătorește la televizor iar Sf. Valentin la mall.” Tot dânsa expunea ideea mediatizării intense a echivalentului autohton – Dragobetele: „Promovarea intensă şi oarecum obstinată a Dragobetelui ca sărbătoare autohtonă (cu speculate rădăcini protoromâne şi chiar mai vechi!) a generat, ca orice „tradiţie inventată”, rituri şi scenizări atât de verosimile încât se înfăţişează profanilor ca fiind rezultatul unor riguroase demersuri de arheologie culturală. Acestea se conjugă, cum e şi firesc într-o societate care ezită între acceptarea globalizării şi afirmarea identităţii naţionale (!), cu forme de patriotism local şi regional şi cu încercări de ierarhizare a valorilor (de câte ori nu aţi auzit exclamaţia: „Dragobetele nostru românesc e mai … decât Sf. Valentin?!”

Același punct de vedere îl susține și doamna profesoară Sabina Ispas, Director al Institului de Etnografie și folclor C. Brăiloiu în cartea Rosturi și moravuri de odinioară: tinerii încearcă să dea o valoare Dragobetelui fără să știe exact tradiția românească și fără a se putea raporta unei continuități. Tot dânsa evidențiază faptul că aceste două sărbători au reușit să diminueze din substanța Mărțișorului care avea o importanța mult mai mare pentru noi.

Așadar trebuie instituită o nouă ordine: să fim anti Sf. Valentin și anti-Dragobete și să ținem cont că ordinea comercială a lumii ne manevrează tradițiile în mod grosolan.

Totuși fie că vrem sau nu, aceste sărbători au intrat în ritmul cotidian fără să ne dăm seama, mama m-a sunat de dimineață să mă întrebe dacă am primit ceva de Valentine’s (nu am primit nimic pentru că noi vrem să credem că nu este nevoie de o zi anume în care să ne sărbătorim iubirea), iar prietena mea a fost dezamăgită pentru că nu a găsit niște cănuțe în formă de inimioare.

Oricum, anul ăsta Valentine’s se lovește de meciul cu Steaua. Așa că ce poate fi mai romantic decât să îi oferi iubitului o seară la televizor, ronțăind drăgăstos semințe sau floricele?

În concluzie, eu aștept Mărțișorul. Și primăvara.

Lasa un comentariu