Pe urmele primăverii

În grădina mea au înflorit ghioceii, semn că primăvara e pe-aproape. Iubesc primăvara!!!! Renasc alături de ea an de an. E momentul când florile înfloresc şi-n sufletul nostru, e timpul zumzetului de albine de la care am învăţat prima oară imnul primăverii şi asta îmi umple inima de exaltare. Amintirile parcă ţin şi ele pasul cu natura şi rând pe rând se invită pe scenă. Au mai făcut câte o repetiţie în timpul anului trecut, dar nu se lasă păcălite, ele apar cu primul ghiocel şi prima rază caldă de primăvară, atunci când, parcă si soarele învaţă să zâmbească pentru prima oară.

E timpul când un dor de duca te cuprinde, şi-l potoleşti doar cu promisiunea că vei pleca. Şi-n ani si ani, am realizat că natura e cea care ne cheamă, ne vrea părtaşi la minunile ei! Vorbeam de amintiri, şi care amintiri sunt mai dătătoare de viaţa decât cele din copilărie?! De multe ori, ca părinţi, suntem puşi în faţa unui greu exerciţiu, acela de a le explica copiilor noştri că momentele acestea ale copilăriei vor fi cele mai de preţ amintiri la maturitate, ele vor bucura serile târzii de vară , serile ploioase de toamnă, serile reci de iarnă ale copiilor, ale nepotilor sau chiar ale noastre. Dar ce să inţeleagă ei în goana lor dupa maturitate, în goana lor de a deveni cat mai repede mari? Îi înţelegem (sau macar ne străduim), căci şi noi am trăit-o la rândul nostru. Dar paralela tristă între copilaria noastră, a generaţiilor de dinaintea anilor ’90 si generaţiile acum tinere, o las pentru altă dată, e prea tristă, serioasă şi actuală şi n-are iz de primăvară (amintire, joacă, cântec, etc).

Primăvara e timpul asocierilor făcute între oameni, locuri, întâmplări, mirosuri, gusturi si ce alte combinaţii ne mai fac mintea să zburde. Orice om cred că face astfel de asocieri. Pe mine, mirosul frunzelor uscate arse ma duce automat cu gandul la focul pe care bunica îl făcea în ziua de 9 martie. Era un obicei pe care-l aşteptam cu-atata emoţie (oare copiii nostri mai au astfel de emoţii?). Trebuia să-l înconjurăm si să-l sărim de 9 ori ca să fim protejaţi peste an de spiritele rele, de târâtoare şi fiarele pădurii. Ţin minte că bunica mătura toată curtea, de acum uscată de soarele blând al primăverii , pregătea grădina pentru brazdele de ceapă si usturoi… si toate aceste amintiri, si multe altele revin cănd fumul de primavără vine din spatele grădinii (mai sunt si excepţii si situaţii când fumul vine din stânga casei, din dreapta, eventual şi de peste stradă şi toate amintirile mele se îneacă in fumul furiei).

ghiocei

Tot o astfel de conexiune se face, când prin călătoriile mele făcute primăvara, mai găsesc cât-un sătuc în care evoluţia a uitat să intre şi strada care traversează localitatea nu a fost transformată in ‘’autostradă’’, iar pe margini copacii stau mărturie copilăriei a generaţii si generaţii de oameni. Ţin minte cu câta bucurie priveam copacii înfloriţi ai Tărtaşeştiului prin binoclu. Adoram senzaţia aceea de apropiere a mii de flori care se îngrămădeau care mai de care să intre în sufletul meu mic de copil.

Şi cum să nu pui in rama sufletului aceste imagini care-ţi aduc zâmbetul copilăriei! Şi poate mai sunt multe amintiri care stau să apară, dar doar acestea au răsărit odată cu primii ghiocei din grădina mea!

Lasa un comentariu