Suflet de copil în săptămâna Deniilor

1-Little_Angel_girl_Praying_by_Fortunia-DEV A trecut ceva timp de când nu am mai scris, totuși vin vremurile care îmi amintesc de „acasă” iar pentru mine Tărtășești înseamnă acasă și nu e niciun loc mai nimerit pentru a petrece Săptămâna Patimilor, pentru a aștepta și a rememora bucuria pe care mi-o lăsa încă din copilărie așteptarea sfintelor sărbători de Paști când zilele de post nu mai păreau așa de lungi pentru că știam că am să pot să mă bucur de acele slujbe speciale numite Denii.

Erau sărbători ale copiilor, nu știu de ce, nu îmi pot da seama, așa le percepeam și paradoxal ar fi trebuit să fie săptămâna suferinței, dar pentru noi, încă de la Florii, începea un fel de sărbătoare a acestei deplasări nocturne spre biserică. Poate nu este doar mintea mea și percepția mea aiurea, citeam mai de mult că undeva prin Dolj, în Săptamâna Mare copiii pornesc la colindat în sat și primesc ouă pentru roșit. Ei le amintesc femeilor de apariția Joimăriței care nu trebuie să le prindă pe femei cu lâna netoarsă.

Cumva copiii rămân mici păstrători de tradiții bucurându-se de ritual fără să își dea seama de asta, ignorând orice teamă de ridicol care apare din ce în ce mai frecvent în lumea actuală.

Cele mai importante zile sunt cele de joi și vineri când sunt o mulțime de interdicții și de asemenea sunt cele mai importante slujbe religioase de la sfintele lăcașe- Slujba celor douăsprezece Evanghelii, care dacă am fi atenți, spune frumos și profund dramatic povestea răstignirii Domnului nostru Iisus Hristos, felul în care Petru se leapădă de El mai înainte de a cânta cocoșul de trei ori, trădarea lui Iuda, înfățișarea lui Hristos în fața lui Ponțiu Pilat cu o discuție aș spune filosofică despre ceea ce este adevărul și ar mai fi și multe alte lucruri de spus și aș sta și v-aș povesti și v-aș scrie și aș depăna amintiri ca un dependent de nostalgie…

Deși mi-e teamă că lumea se va schimba în mai rău și nici postul nici Deniile și niciun ritual de purificare sau încercare de căutare a liniștii sufletești nu ne va mai curăța căci vom crește și ne vom face mari și mai mari și ni se va gîrbovi spatele și vom uita de tradiție și de copilărie, totuși aștept cu nerăbdare să vină Paștile și să trăiesc viața și primăvara, iar apoi vara căci nu pot să opresc timpul, pot doar să strivesc în continuare firele de iarbă sub tălpile mele nehotărâte dar pline de viață.

Vă invit cu drag să ne bucurăm de această perioadă premergătoare, să o simțim cu sufletul deschis ca o fereastră și să ne pregătim să primim Lumina- fie ea esență a întregii culturi ortodoxe, sau doar reînviere a sufletului, simbol al speranței, percepție a unei integrări în propria identitate sau pur și simplu înaltă stare de spirit.

sursa foto: link

Lasa un comentariu