Unde s-au dus poveștile nemuritoare cu care am crescut?

A fost odata ca niciodata…

Cam asa incepea fiecare poveste si fiecare desen animat pe care l-am vazut, citit sau auzit atunci cand eram copil. In prezent, pare ca toate povestile noastre, alaturi de basmele romanesti, au fost inlocuite de desene animate si alte lucruri comerciale difuzate la televizor.

Nu pot sustine ca sunt rele sau ca sunt bune, insa nu pot sa nu remarc faptul ca povestile cu care am copilarit au devenit destul de fade si par sa nu reprezinte mare interes catre televiziune.

Desigur, in joc sunt interese comerciale iar Romania nu a fost absolut deloc pregatita pentru trecerea la capitalism. Prin urmare, cei care au profitat de oportunitate au avut de castigat, in timp ce basmele si povestile noastre, desi sunt la fel de bune, nu au avut un promotor care sa le promoveze si sa fie interesat de comercializarea si difuzarea lor.

Si uite asa, basmele si povestile au ramas doar in print, in carti scrise, pe care s-a asternut praful datorita modernizarii comunicarii.

Ma bucura totusi ca exista persoane care au realizat acest deficit si s-au apucat de digitalizat o mare parte din colectia de povesti nemuritoare, povesti cu care multi dintre noi, cei trecuti de 25 – 30 de ani, am crescut.

Si nu sunt deloc putine, la o simpla cautare pe internet am gasit cateva zeci de astfel de povesti, majoritatea cu nume destul de necunoscute chiar si mie, insa si multe pe care mi le amintesc cu drag, de exemplu povesti cu Pacala, povesti populare, legende si povestiri din folclorul romanesc, pe scurt, povesti nemuritoare.

Ce ma bucura si mai mult este faptul ca desi au fost digitalizate, adica aduse din formatul clasic in format digital, fapt ce le face accesibile pe orice dispozitiv (telefon, tableta, pc chiar si televizor), povestile au ramas la fel de fidele.

Mai exact, majoritatea povestilor sunt exact asa cum mi le amintesc din culegerile de povesti clasice, unde se punea foarte mult accent pe ilustratii bine conturare, semnificative si inspirate din basmele populare.

Majoritatea textelor s-au pastrat cum trebuie, originale, iar prezentarile grafice sunt exceptionale, moderne dar totusi clasice, in care imaginatia intalneste, sau mai bine spus, se impleteste foarte bine cu povestea, realizand impreuna un format atractiv foarte bun, recomandat copiilor de orive varsta, poate chiar mamelor si bunicilor care vor sa isi aduca aminte de copilarie.

Totusi, nu trebuie sa ramanem blocati in trecut. Povestile nemuritoare sunt doar o mica bucatica din marea supa ce ne ajuta la dezvoltarea personala. Dincolo de ele intervin relatiile familiale, relatiile din societate, educatia, sfaturile pe care le primim, desenele animate, jocurile si o multime de alte lucruri ce ne pot ajuta in cresterea copilului.

Voi ce povesti din copilarie va amintiti si care credeti ca este povestea pe care fiecare dintre noi trebuie sa o spuna copiilor neaparat?

Lasa un comentariu